Cat dureaza sa urci pe Everest

Calatoria pe cel mai inalt varf din lume

Urcarea pe Muntele Everest, situat la o altitudine impunatoare de 8,848 metri, reprezinta una dintre cele mai mari provocari pentru alpinisti din intreaga lume. Aceasta expeditie nu este doar un test al rezistentei fizice si psihice, ci si un angajament de timp considerabil. In mod obisnuit, o astfel de ascensiune poate dura intre 60 si 75 de zile, inclusiv aclimatizarea necesara si perioadele de asteptare pentru conditii meteorologice optime. In acest articol, vom explora diversele etape si factori care contribuie la durata totala a acestei aventuri epice.

Planificarea si pregatirea pentru expeditie

Una dintre cele mai importante etape in urcarea pe Everest este planificarea si pregatirea. In general, alpinistii incep sa se pregateasca cu un an inainte de expeditie, avand in vedere cerintele fizice si logistice implicate. Pregatirea include antrenamente intense pentru a imbunatati rezistenta si forta fizica, precum si invatarea tehnicilor de alpinism esentiale.

Pe langa antrenament, alpinistii trebuie sa se ocupe de logistica complexa a calatoriei, care include obtinerea permiselor necesare, care pot costa in jur de 11,000 de dolari pentru o persoana. De asemenea, trebuie sa colaboreze cu o companie de ghidare montana, care poate oferi asistenta in ceea ce priveste logistica si echipamentul necesar. In acest proces, alpinistii trebuie sa ia in considerare urmatoarele aspecte:

• Alegerea sezonului de ascensiune: Primavara (aprilie-mai) este cea mai populara perioada datorita conditiilor meteorologice relativ stabile.
• Obtinerea permiselor: Procesul de obtinere a permiselor poate dura cateva saptamani si necesita coordonare cu autoritatile locale.
• Asigurarea echipamentului adecvat: Include imbracaminte de protectie, corturi, mancare si echipament tehnic.
• Formarea unei echipe de sprijin: Multi alpinisti aleg sa colaboreze cu serpasii locali, care sunt esentiali pentru succesul expeditiei.
• Antrenamentul intensiv: Include exercitii cardiovasculare, antrenamente de forta si simulari de altitudine.

Calatoria catre tabara de baza

Drumul catre Tabara de Baza Everest incepe, de obicei, cu un zbor catre Kathmandu, capitala Nepalului. De aici, alpinistii pornesc intr-o calatorie aeriana catre Lukla, un mic aeroport situat in inima muntilor Himalaya. De la Lukla, traseul catre Tabara de Baza implica o drumetie de aproximativ 10 zile, care permite alpinistilor sa se aclimatizeze treptat la altitudini mai mari.

Tabara de Baza Everest, situata la o altitudine de aproximativ 5,364 metri, este punctul de plecare pentru ascensiunea finala. Aici, alpinistii petrec cateva zile pentru a se adapta la conditiile de altitudine si pentru a-si pregati echipamentul pentru ascensiunea urmatoare. Aclimatizarea este esentiala pentru a reduce riscul de rau de altitudine acut, o afectiune potential fatala care poate afecta pe oricine se aventureaza la altitudini mari.

In aceasta etapa, alpinistii trebuie sa se concentreze pe:

• Adaptarea la altitudine: Procesul de aclimatizare implica urcarea la altitudini mai mari in timpul zilei si coborarea pentru a dormi la altitudini mai mici.
• Verificarea echipamentului: Asigurarea ca tot echipamentul este in stare buna si pregatit pentru conditiile extreme de pe munte.
• Colaborarea cu echipa de sprijin: Alpinistii trebuie sa stabileasca o comunicare eficienta cu serpasii si ghizii lor.
• Monitorizarea starii de sanatate: Este important sa fie atenti la semnele de rau de altitudine si alte afectiuni medicale.
• Planificarea ascensiunii: Stabilirea unei strategii detaliate pentru urcarea pe varf, inclusiv perioadele de odihna si aclimatizare.

Ascensiunea catre varf

Ascensiunea propriu-zisa pe Muntele Everest este impartita in mai multe etape, fiecare dintre acestea fiind esentiala pentru succesul expeditiei. Incepand de la Tabara de Baza, alpinistii urca pe traseul Khumbu Icefall, una dintre cele mai periculoase sectiuni ale traseului, unde trebuie sa traverseze crevase adanci si gheata instabila.

Calatoria continua prin mai multe tabere intermediare, fiecare amplasata la altitudini tot mai mari. Alpinistii petrec perioade de aclimatizare in fiecare tabara pentru a se adapta la conditiile de oxigen scazute. Cele mai comune tabere sunt:

• Tabara 1: Situata la aproximativ 6,065 metri, aceasta tabara ofera primul test serios al rezistentei la altitudine.
• Tabara 2: La 6,400 metri, Tabara 2 este folosita pentru aclimatizare si pregatirea pentru ascensiunea catre Tabara 3.
• Tabara 3: Situata la 7,470 metri, aceasta tabara este amplasata pe Lhotse Face, unde alpinistii incep sa simta semnificativ lipsa de oxigen.
• Tabara 4: Ultima tabara inainte de ascensiunea finala spre varf, situata la 7,920 metri, cunoscuta si sub numele de „Zona Mortii” din cauza conditiilor extreme.
• Varful: Alpinistii pleaca spre varf in timpul noptii pentru a evita vanturile de dupa-amiaza, incercand sa ajunga pe cel mai inalt punct inainte de amiaza.

Factori ce pot influenta durata ascensiunii

Durata unei expeditii pe Muntele Everest poate varia considerabil in functie de o serie de factori. Unele dintre cele mai importante aspecte care pot influenta timpul necesar includ:

• Conditiile meteorologice: Vremea imprevizibila poate cauza intarzieri semnificative, necesitand perioade de asteptare in tabere pentru conditii mai bune.
• Aclimatizarea: Procesul de adaptare la altitudine variaza de la o persoana la alta, iar unii alpinisti pot necesita mai mult timp pentru aclimatizare.
• Starea de sanatate: Sanatatea alpinistilor este cruciala, iar orice afectiune medicala poate prelungi timpul necesar pentru a ajunge la varf.
• Echipa si ghizii: Experienta si cunostintele echipei de sprijin pot influenta semnificativ eficienta si siguranta ascensiunii.
• Echipamentul: Echipamentul defect sau echipamentele insuficiente pot cauza intarzieri sau chiar abandonarea expeditiei.

Semnificatia si impactul ascensiunilor pe Everest

Urcarea pe Everest nu este doar o realizare personala extraordinara, ci are si un impact semnificativ asupra comunitatilor locale si asupra mediului inconjurator. Expeditia nu numai ca testeaza limitele umane, dar contribuie si la economia locala, prin angajarea serpasilor si necesitatea de aprovizionare cu resurse locale.

Insa, cresterea numarului de expeditii pe Everest a ridicat preocupari cu privire la impactul de mediu. Uniunea Internationala pentru Conservarea Naturii (IUCN) a subliniat necesitatea masurilor de conservare, pentru a proteja ecosistemele fragile ale muntilor Himalaya. De asemenea, autoritatile din Nepal si China au implementat reglementari mai stricte pentru a reduce poluarea si a imbunatati siguranta alpinistilor.

Este important sa recunoastem si contributia serpasilor, care sunt esentiali pentru succesul expeditiei. Ei nu doar ca ghideaza alpinistii, ci si transporta echipament si ofera asistenta in conditii de risc ridicat. Eforturile lor au fost recunoscute la nivel international, iar multe organizatii lucreaza pentru a imbunatati conditiile de viata si de munca ale serpasilor.

In concluzie, urcarea pe Everest este o aventura complexa si solicitanta, care necesita pregatire riguroasa, planificare meticuloasa si o echipa de sprijin puternica. Este o calatorie care testeaza limitele fizice si mentale ale alpinistilor, oferind in acelasi timp oportunitati pentru dezvoltarea economica si constientizarea mediului. Indiferent de provocarile intampinate, fiecare expeditie pe Everest contribuie la intelegerea si aprecierea acestui monument al naturii.