Cele șapte note muzicale sunt alfabetul muzicii: câteva nume, câteva semne și o regulă simplă de durată din care se construiește orice melodie, de la un cântec de leagăn la o simfonie. În ghidul de mai jos afli cum se numesc notele, de unde le vin numele, cum le găsești pe portativ, cât durează fiecare și cum poți învăța să le citești fără să te pierzi în teorie.
Nu ai nevoie de un instrument ca să începi. Ajung o foaie cu portativ, puțină răbdare și zece minute pe zi. Explicațiile sunt gândite pentru începători, dar și pentru părinții care vor să-și ajute copiii la ora de educație muzicală.
Te-ar putea interesa și
Cele șapte note muzicale și de unde le vin numele
În România, ca în Italia, Franța sau Spania, notele se numesc do, re, mi, fa, sol, la, si. După si urmează din nou do, mai sus, și ciclul se repetă. Distanța dintre un do și următorul do se numește octavă.
Numele au o poveste veche de aproape o mie de ani. Potrivit enciclopediei Britannica, care descrie sistemul de solmizare, călugărul italian Guido d'Arezzo a folosit în secolul al XI-lea imnul latin „Ut queant laxis”. Fiecare dintre primele șase versuri începe cu o notă mai sus decât precedentul, iar silabele de la începutul lor au dat seria ut, re, mi, fa, sol, la. În secolul al XVII-lea, ut a fost înlocuit cu do, considerat mai ușor de cântat, iar pentru a șaptea treaptă a fost adăugat si. În unele țări, si a devenit ulterior ti.
În lumea anglo-saxonă și în cea germană, notele se notează cu litere. Este bine să le știi, pentru că le vei întâlni în acordurile de chitară, în aplicații și în partiturile străine.
| Nota (România) | Litera (engleză) | Litera (germană) |
|---|---|---|
| do | C | C |
| re | D | D |
| mi | E | E |
| fa | F | F |
| sol | G | G |
| la | A | A |
| si | B | H |
Atenție la ultima linie: în notația germană, litera B înseamnă si bemol, iar si natural se scrie H. De aici vin multe confuzii la cei care citesc partituri tipărite în Germania sau Austria.
Portativul și cheile: unde stă fiecare notă
Notele se scriu pe portativ, un set de cinci linii orizontale cu patru spații între ele. Liniile și spațiile se numără de jos în sus. Cu cât nota e așezată mai sus, cu atât sunetul e mai înalt. Pentru notele care nu încap pe portativ se folosesc linii suplimentare, scurte, deasupra sau dedesubt.
Portativul nu a apărut dintr-odată. Britannica arată, în articolul despre notația muzicală, că strămoșii lui au fost neumele, semnele folosite între secolele IX și XII pentru a arăta urcarea și coborârea vocii. Un portativ cu patru linii era stabilit în secolul al XIII-lea, iar cel cu cinci linii a devenit standard în secolul al XIV-lea.
La începutul fiecărui portativ stă o cheie, care îți spune unde se află o anumită notă:
- Cheia sol fixează nota sol pe linia a doua. E cheia folosită pentru voce, vioară, flaut, chitară și mâna dreaptă la pian.
- Cheia fa fixează nota fa pe linia a patra. O folosesc violoncelul, contrabasul, fagotul și mâna stângă la pian.
- Cheia do fixează nota do pe linia pe care se așază. Cea mai cunoscută variantă este cheia do pe linia a treia, folosită de violă.
Dacă ai citit despre instrumentele de suflat, vei observa că cele cu registru înalt, ca flautul sau clarinetul, citesc în cheia sol, iar cele grave, ca fagotul sau trombonul, folosesc de obicei cheia fa.
În cheia sol, cele cinci linii, de jos în sus, sunt mi, sol, si, re, fa, iar cele patru spații sunt fa, la, do, mi. Do-ul de pe prima linie suplimentară, sub portativ, este așa-numitul „do central”, aflat cam la mijlocul claviaturii pianului.
Durata notelor muzicale: valorile pe care trebuie să le știi
Forma notei îți spune cât ține sunetul. Regula e simplă: fiecare valoare durează jumătate din cea dinaintea ei. Un punct pus după notă îi adaugă jumătate din durata ei. Tabelul de mai jos arată valorile principale într-o măsură de 4/4, cea mai des întâlnită, unde bătaia este pătrimea.
| Valoarea | Cum arată | Câte bătăi ține în 4/4 | Pauza corespunzătoare |
|---|---|---|---|
| Nota întreagă | cap gol, fără codiță | 4 | pauză de notă întreagă |
| Doimea | cap gol, cu codiță | 2 | pauză de doime |
| Pătrimea | cap plin, cu codiță | 1 | pauză de pătrime |
| Optimea | cap plin, codiță și un steguleț | 1/2 | pauză de optime |
| Șaisprezecimea | cap plin, codiță și două stegulețe | 1/4 | pauză de șaisprezecime |
Fiecare valoare are și o pauză, adică un semn pentru tăcerea de aceeași lungime. Pauzele contează la fel de mult ca notele: o melodie fără respirații sună grăbit și greu de urmărit.
Măsura, scrisă ca o fracție la începutul piesei, îți arată câte bătăi intră între două bare verticale. În 4/4 intră patru pătrimi, în 3/4 (măsura valsului) trei pătrimi, iar în 2/4, specifică multor hore și marșuri, două pătrimi. Mai multe despre stiluri, instrumente și artiști găsești în secțiunea de articole de muzică.
Diezi, bemoli și becari: notele dintre note
Între cele șapte note există și trepte intermediare. Octava are, în total, 12 semitonuri. Pe pian le vezi imediat: clapele negre sunt notele „dintre”. Pentru ele se folosesc trei semne, numite alterații:
- Diezul (♯) urcă nota cu un semiton. Do diez este clapa neagră din dreapta lui do.
- Bemolul (♭) coboară nota cu un semiton. Re bemol este aceeași clapă neagră, privită „de sus”.
- Becarul (♮) anulează un diez sau un bemol și readuce nota la forma ei naturală.
Între mi și fa și între si și do există doar un semiton, de aceea pe pian nu vezi clapă neagră între ele. Alterațiile scrise imediat după cheie formează armura și sunt valabile pe toată durata piesei, până la o schimbare.
Ca să cânte împreună, muzicienii se acordă după aceeași notă de referință. Standardul internațional ISO 16 fixează nota la din portativul cheii sol (la4) la 440 Hz, cu o toleranță de 0,5 Hz. Standardul a fost publicat în 1975 și a fost reconfirmat în 2022.
Cum înveți notele muzicale, pas cu pas
Cititul notelor seamănă cu cititul literelor: la început silabisești, apoi recunoști „cuvinte” întregi. Iată o ordine care funcționează pentru majoritatea începătorilor:
- Învață întâi cheia sol. Memorează liniile (mi, sol, si, re, fa) și spațiile (fa, la, do, mi). Abia apoi treci la cheia fa.
- Folosește repere. Nu citi fiecare notă de la zero. Ține minte câteva note-reper, de exemplu do central, sol de pe linia a doua și fa de pe linia a cincea, și numără de la ele.
- Bate ritmul cu palma. Înainte să cânți o melodie nouă, bate ritmul și numără cu voce tare „unu, doi, trei, patru”.
- Cântă cu vocea. Solfegiul, adică cântatul cu numele notelor, leagă semnul de pe hârtie de sunetul din ureche.
- Exersează puțin, dar zilnic. Zece minute în fiecare zi aduc mai mult decât o oră o dată pe săptămână.
Sfat: Scrie numele notelor cu creionul sub primele rânduri dintr-o partitură, apoi șterge-le pe rând, pe măsură ce le recunoști singur. Așa nu rămâi dependent de „traducere”, dar nici nu te blochezi la început.
Pentru copii, jocul funcționează mai bine decât teoria. Poveștile cu animale care cântă, cum sunt muzicanții din Bremen, pot deveni pretextul unui joc în care fiecare personaj „primește” o notă, iar copilul o caută pe portativ.
Există și multe aplicații de telefon pentru recunoașterea notelor, utile ca exercițiu rapid în pauze. Variantele gratuite au adesea reclame care întrerup lecția; dacă te deranjează, poți vedea cum se face blocarea reclamelor pe telefon.
Te-ar mai putea interesa și
- Ce inseamna notificari push?
- Erica Durance - filme si seriale, varsta si inaltime, oscaruri si premii, avere, familie!
- Ce presupune procedura de succesiune la notar?
Întrebări frecvente despre notele muzicale
Câte note muzicale există?
Există șapte nume de note: do, re, mi, fa, sol, la, si. Cu diezi și bemoli, o octavă are 12 sunete diferite, numite semitonuri, care se repetă apoi mai sus și mai jos.
De ce se spune „do” și nu „ut”?
Prima silabă din sistemul lui Guido d'Arezzo era ut. În secolul al XVII-lea a fost înlocuită cu do, considerată mai ușor de cântat. În Franța, ut se mai folosește uneori și astăzi în denumiri tradiționale.
Ce înseamnă „do central”?
Este do-ul aflat cam la mijlocul claviaturii pianului. În cheia sol se scrie pe prima linie suplimentară de sub portativ, iar în cheia fa pe prima linie suplimentară de deasupra.
Cât durează să înveți să citești notele?
Depinde de exercițiu. Cu zece-cincisprezece minute pe zi, mulți începători recunosc notele din cheia sol în câteva săptămâni. Cititul fluent, cu ritm și alterații, cere luni de practică.
Ce înseamnă C, D, E pe acordurile de chitară?
Sunt denumirile notelor în notația cu litere: C este do, D este re, E este mi și așa mai departe. Un acord notat Am este la minor, iar G este sol major.
Scris de
Comentarii
Scrie un comentariu