Chitara acustică este chitara cu corzi metalice și cutie de rezonanță din lemn, care sună puternic fără amplificator și pe care o auzi cel mai des în folk, country, pop sau la un foc de tabără. Seamănă la prima vedere cu chitara clasică, dar e construită altfel, sună altfel și se cântă puțin altfel. Mai jos afli ce o deosebește, de unde vine, ce forme are și la ce să te uiți când îți cumperi prima chitară.
Te-ar putea interesa și
- Idei de afaceri pentru un teren de 1000 mp
- 20 de ghicitori amuzante pentru copii
- 1000 de ghicitori cu raspunsuri
Ce este chitara acustică
În limbajul de zi cu zi, „chitară acustică” înseamnă chitara cu corzi de oțel, numită și chitară folk sau western. Corzile prind vibrația, iar placa de rezonanță (fața instrumentului, de obicei din molid) și cutia de lemn o amplifică natural. Nu are nevoie de priză sau de amplificator, deși multe modele au o doză încorporată, ca să poată fi conectate la o stație pe scenă (acestea se numesc electro-acustice).
Are șase corzi, acordate de jos în sus Mi–La–Re–Sol–Si–Mi (E2–A2–D3–G3–B3–E4), la fel ca chitara clasică și cea electrică. Ambitusul este de aproximativ trei octave și jumătate, potrivit fișei instrumentului din colecția de instrumente muzicale a Grinnell College. Corzile subțiri sunt din sârmă de oțel, iar cele groase au miez de oțel înfășurat în aliaj de cupru, de aceea sunetul e mai luminos și mai tare decât la chitara cu corzi de nailon.
Chitara acustică vs. chitara clasică
Diferența de bază ține de corzi. Chitara clasică folosește corzi de nailon, introduse în 1947, după ce lutierul Albert Augustine din New York a experimentat cu firul de nailon al companiei DuPont, iar chitaristul Andrés Segovia a ajutat la perfecționarea lor. Înainte, corzile erau din mațe de animale, sensibile la temperatură și umezeală, după cum arată revista Material Intelligence. Corzile de oțel au o tensiune mult mai mare, așa că tot restul instrumentului e construit ca să o suporte.
| Caracteristică | Chitara acustică | Chitara clasică |
|---|---|---|
| Corzi | oțel (cele groase înfășurate în aliaj de cupru) | nailon |
| Sunet | puternic, luminos, metalic | cald, rotund, mai moale |
| Gâtul | mai îngust, cu tijă metalică de reglaj în interior | mai lat (circa 5 cm la capătul dinspre cap), de obicei fără tijă |
| Îmbinarea gâtului cu corpul | de regulă la tasta a 14-a | de regulă la tasta a 12-a |
| Prinderea corzilor la căluș | cu bile și știfturi | legate cu nod |
| Se cântă des cu | pana, dar și cu degetele | degetele |
| Genuri tipice | folk, country, bluegrass, pop, rock | muzică clasică, flamenco, bossa nova |
Lungimea activă a corzii e aproape aceeași la ambele, în jur de 650 mm, deci și distanța dintre taste e asemănătoare. Pentru că trage mai tare de gât, chitara acustică are în interiorul lui o tijă metalică (truss rod) care contracarează curbarea și se reglează, de obicei, prin rozetă. Fața are și o plăcuță de protecție (pickguard), ca pana să nu zgârie lemnul.
De unde vine chitara cu corzi metalice și ce forme are
Chitara acustică s-a născut în Statele Unite, din nevoia de un instrument mai puternic, înainte de amplificarea electrică. Corpul e puțin mai mare decât la chitara clasică și are în interior mai multe întărituri (bare de lemn), ca să reziste tensiunii corzilor. La fel cum pictorii clasici au lăsat stiluri care se copiază și azi, câteva forme de corp au devenit repere pentru toți constructorii:
- Dreadnought – corp mare, cu „talie” puțin marcată; numele vine de la un tip de navă de luptă de la începutul secolului XX. E cea mai răspândită formă, cu bași puternici, bună pentru acompaniament.
- Auditorium / concert – corp mai mic și cu talie mai strânsă, mai comod în brațe, cu un sunet echilibrat, potrivit și pentru cântatul cu degetele.
- Jumbo – corp foarte mare și rotunjit, cu volum și bași generoși.
- Parlor și modelele de călătorie – corpuri mici, ușor de luat cu tine, cu sunet mai subțire.
Unele modele au o decupare (cutaway) sub gât, care îți permite să ajungi mai ușor la tastele de sus.
Cum alegi prima chitară acustică
La început contează mai puțin marca și mai mult cât de bine se cântă pe instrument. Câteva lucruri de verificat în magazin:
- Acțiunea corzilor – distanța dintre corzi și taste. Dacă e prea mare, apeși greu și te dor degetele; dacă e prea mică, corzile bâzâie.
- Mărimea corpului – pentru copii sau pentru persoanele scunde, un corp mai mic sau o chitară 3/4 e mai ușor de ținut.
- Lemnul feței – o față din lemn masiv sună, de regulă, mai bine în timp decât una din lemn stratificat, dar e și mai sensibilă.
- Acordajul – chitara trebuie să țină acordul și să sune curat și la tastele de sus.
- Electro-acustică sau nu – merită doar dacă știi că vei cânta pe scenă sau vei înregistra.
Dacă nu știi încă ce stil te atrage, gândește-te la muzica pe care o asculți: pentru acompaniament de cântece pop sau folk, chitara acustică e alegerea firească; pentru repertoriu clasic, alege una cu nailon. Mai multe idei despre instrumente și stiluri găsești în categoria muzică.
Sfat: cere vânzătorului să-ți acordeze chitara și să-ți arate acțiunea corzilor la tasta a 12-a. Cântă câteva acorduri simple pe două-trei modele de aceeași mărime și păstreaz-o pe cea care te obosește cel mai puțin.
Îngrijirea: umiditatea, corzile și husa
Lemnul reacționează la aer. Producătorul C. F. Martin recomandă, în întrebările frecvente pentru proprietari, o umiditate relativă de 45–55% și o temperatură de 22–25°C, iar chitara să fie ținută în cutie, departe de surse de căldură și de soare direct. Aerul prea uscat poate crăpa sau deforma lemnul. Iarna e perioada cea mai riscantă: dacă tocmai te gândești cum alegi centrala termică potrivită pentru casă, ține cont că aerul cald și uscat din camere ajunge și la instrument, așa că un umidificator de cameră sau de husă îl protejează.
Corzile se schimbă, în general, la câteva săptămâni, în funcție de cât cânți. Un semn clar că e momentul: chitara se dezacordează des sau sunetul devine tern. Când schimbi corzile, e bine să cureți și griful, iar tija din gât se reglează doar la un lutier, nu acasă.
Primii pași la cântat
Majoritatea începătorilor încep cu acordurile de bază (Do, Re, Mi minor, Sol, La minor) și cu un ritm simplu, cântat cu pana. La început vârfurile degetelor dor, pentru că oțelul apasă mai tare decât nailonul, dar pielea se întărește după câteva săptămâni de exercițiu zilnic. Sesiuni scurte, de 15–20 de minute pe zi, ajută mai mult decât o oră o dată pe săptămână.
Pentru chitară se folosesc des tabulaturile și diagramele de acorduri, dar dacă vrei să înțelegi ce cânți, merită să înveți și cum se citesc notele pe portativ. Folosește un acordor sau o aplicație de acordaj înainte de fiecare exercițiu: o chitară dezacordată te face să crezi că greșești chiar și când apeși corect.
Te-ar mai putea interesa și
- Cum să alegi locația perfectă pentru nunta ta
- Cum alegeți casca de ski
- Cele mai frumoase inele de logodnă - cum le poți alege corect?
Întrebări frecvente despre chitara acustică
Pot pune corzi metalice pe o chitară clasică?
Nu e recomandat. Chitara clasică e construită ușor, pentru tensiunea mică a corzilor de nailon, de obicei nu are tijă de reglaj în gât, iar corzile se leagă cu nod la căluș. Tensiunea corzilor de oțel poate curba gâtul sau desprinde călușul.
Este chitara acustică mai grea pentru începători?
La început apeși mai tare pe corzi, iar degetele dor mai mult. În schimb, gâtul mai îngust îi ajută pe mulți să prindă acordurile mai ușor. Alegerea depinde mai ales de muzica pe care vrei să o cânți.
Ce înseamnă „dreadnought”?
E cea mai cunoscută formă de corp a chitarei acustice: mare, cu talie puțin marcată și bași puternici. Numele vine de la un tip de navă de luptă de la începutul secolului XX.
Cât de des schimb corzile?
La câteva săptămâni, dacă cânți des. Când chitara nu mai ține acordul sau sunetul devine tern, e timpul pentru un set nou.
Scris de
Comentarii
Scrie un comentariu