
Chitara bass este instrumentul care dă temelia ritmică și armonică a unei formații: nu ține de obicei melodia, dar fără ea o piesă de rock, funk, jazz sau pop sună subțire, ca și cum i-ar lipsi podeaua. Dacă te gândești să te apuci de bas, în acest ghid afli ce este, cum diferă de o chitară electrică obișnuită, de unde vine și ce să urmărești când îți cumperi primul instrument.
Vestea bună pentru începători este că basul are, în varianta standard, doar patru corzi și se cântă adesea notă cu notă, nu în acorduri pline. Asta nu îl face un instrument „ușor”, ci unul în care contează mai ales ritmul, precizia și felul în care asculți toba.
Te-ar putea interesa și
- Cum functioneaza o verificare pentru dispozitive spion in locuinte, birouri sau masini?
- Mesajul RO-ALERT pe telefon: cum functioneaza si ce faci
- Jocuri gratis pe telefon fara internet: cele mai bune alegeri
Ce este chitara bass și ce rol are într-o formație
Potrivit Encyclopaedia Britannica, chitara bass este cel mai grav tip de chitară: un instrument cu corzi amplificat electric, cu patru până la șase corzi groase, cu gâtul și lungimea de coardă mai mari decât la o chitară obișnuită. Rolul ei principal este de instrument de fundație: susține ritmul și armonia peste care cântă ceilalți muzicieni.
În practică, basistul lucrează în pereche cu bateristul. Toba dă pulsul, iar basul leagă pulsul de acordurile piesei, de obicei cântând nota de bază a fiecărui acord și trecerile dintre ele. De aceea, chiar și cine nu „aude” basul conștient simte imediat când lipsește.
Basul se cântă cu degetele sau cu pana și apare în rock, jazz, funk, metal, blues, country și pop. Spre deosebire de chitara acustică, a cărei cutie de rezonanță amplifică natural sunetul, basul electric are nevoie de un amplificator ca să se audă.
Chitara bass vs. chitara electrică: diferențele principale
La prima vedere cele două instrumente seamănă, dar sunt construite pentru roluri diferite. Acordajul standard al basului cu patru corzi este Mi, La, Re, Sol (E, A, D, G), cu o octavă mai jos decât cele mai groase patru corzi ale chitarei. Basurile cu cinci corzi adaugă fie o coardă Si (B) mai gravă, fie o coardă Do (C) mai înaltă, iar cele cu șase corzi le au pe amândouă.
| Caracteristică | Chitara bass | Chitara electrică |
|---|---|---|
| Număr de corzi (standard) | 4 (există și cu 5 sau 6) | 6 |
| Acordaj standard | Mi, La, Re, Sol | Mi, La, Re, Sol, Si, Mi |
| Registru | cu o octavă mai jos | mediu și acut |
| Lungimea de coardă | 34–37 țoli (30–32 la short scale) | mai mică |
| Rol obișnuit | ritm și fundație armonică | acorduri, riff-uri, solo-uri |
| Mod de cântat | mai ales notă cu notă | acorduri și melodii |
Pentru cine a cântat deja la chitară, trecerea la bas e firească: notele de pe grif sunt aceleași pe primele patru corzi. Dacă știi deja câteva acorduri de chitară, îți va fi mai ușor să înțelegi ce notă cânți sub fiecare acord. Diferența ține de mână: corzile sunt mai groase, iar distanța dintre taste e mai mare.
Scurtă istorie: de la Audiovox la Precision Bass
Ideea unui bas electric a apărut în anii 1930. Britannica îl menționează pe inventatorul american Paul Tutmarc, al cărui Model 736 Bass Fiddle a fost vândut din 1935 de compania Audiovox: corp masiv din nuc, patru corzi, o doză și 16 taste.
Instrumentul care a schimbat muzica a venit însă în 1951: Precision Bass, cu corp din frasin, gât din arțar cu 20 de taste, lungime de coardă de 34 de țoli și o singură doză. Muzeul Metropolitan din New York, care are în colecție unul dintre primele cinci exemplare, îl descrie drept primul bas electric de succes comercial. Tastele i-au dat și numele: permiteau o intonație „precisă”. Basiștii de jazz puteau astfel concura cu volumul orchestrelor mari, iar chitariștii puteau cânta și la bas fără să învețe un instrument fără taste.
Au urmat alte repere: în 1953 Gibson a lansat un bas cu scală scurtă, în 1960 a apărut modelul cunoscut mai târziu ca Jazz Bass, cu gâtul mai subțire și două doze, iar în 1966 Ampeg a prezentat primul bas fretless, adică fără taste.
Cum alegi prima chitară bass
Ghidul pentru cumpărători publicat de Fender recomandă începătorilor un instrument clasic: patru corzi, cu taste, cu corp masiv (solid body). Basurile cu cinci sau șase corzi au un registru mai larg, dar gâtul lor e mai lat și mai gros, deci mai greu de stăpânit la început. Cele fără taste cer o ureche foarte bine formată, pentru că nimic nu îți arată unde să pui degetul.
- Lungimea de coardă. Scala lungă, de 34 de țoli, este cea mai răspândită. Scala scurtă, de 30 de țoli, are tastele mai apropiate și se potrivește celor cu mâini mai mici și copiilor.
- Confortul. Ține basul în poziția de cântat și verifică dacă ajungi ușor la prima tastă, cu cotul relaxat.
- Amplificatorul. Basul electric are nevoie de un amplificator. Unul cu ieșire de căști te lasă să exersezi seara fără să-i deranjezi pe ceilalți.
- Corzile. Corzile flatwound sunt netede și au un sunet cald; cele roundwound sunt mai aspre la atingere și sună mai strălucitor.
Bugetul contează la fel de mult ca la orice început. Sfatul e asemănător cu cel primit de cine se întreabă cum poți investi la bursă ca începător: stabilești o sumă de la început, pornești cu ceva simplu și abia după ce înveți decizi dacă merită un pas mai mare. Un bas de început bine reglat te duce departe; diferențele fine dintre modele contează abia după primele luni de exercițiu.
Sfat: alege un instrument care îți place ca formă și culoare. Pare un detaliu, dar un bas pe care îl privești cu plăcere te face să îl iei mai des în mână, iar exercițiul zilnic contează mai mult decât orice specificație tehnică.
Primii pași: cum ții basul și ce exersezi
La început, concentrează-te pe trei lucruri: o poziție relaxată, un sunet curat și timpul. Cântă cu degetul arătător și cel mijlociu, alternându-le pe aceeași coardă, apoi mută-te între corzi fără să lași corzile libere să sune când nu trebuie. Mâna de pe grif apasă coarda imediat lângă tastă, nu deasupra ei.
Exersează de la bun început cu metronomul sau cu o tobă înregistrată. Pornește de la nota de bază a acordurilor dintr-o piesă simplă, cântată pe pătrimi, și abia apoi adaugă treceri. Un basist care ține timpul perfect cu note simple valorează mai mult într-o formație decât unul care cântă repede, dar instabil.
Dacă vrei să înțelegi mai bine ce cânți, merită să citești și alte articole de muzică despre teorie și instrumente: cititul notelor și al ritmului te ajută să înveți mai repede orice linie de bas.
Te-ar mai putea interesa și
- Cum îți alegi bastonul potrivit?
- Cum funcționează serviciile de cloud și ce trebuie să știu înainte să le aleg?
- Instrumente financiare de bază și cum funcționează ele pe piața de capital
Întrebări frecvente despre chitara bass
Câte corzi are o chitară bass?
Varianta standard are patru corzi, acordate Mi, La, Re, Sol. Există și basuri cu cinci sau șase corzi, cu un registru mai larg, dar pentru început sunt recomandate cele cu patru.
Pot învăța la bas fără să știu chitară?
Da. Basul nu cere cunoștințe de chitară; mulți basiști au început direct cu el. Cine știe chitară are doar avantajul că recunoaște deja notele de pe grif.
Am nevoie de amplificator pentru o chitară bass?
Pentru un bas electric, da: fără amplificator sunetul e foarte slab. Basurile acustice, cu corp gol și rozetă, se aud și fără, dar au gâtul mai gros și sunt mai puțin potrivite pentru începători.
Ce înseamnă bas fretless?
Este un bas fără taste pe grif. Cere o ureche bine formată, pentru că poziția notelor nu este marcată. Primul bas fretless a fost lansat de Ampeg în 1966.
Ce lungime de coardă e potrivită pentru un copil?
Basurile cu scală scurtă, de 30 de țoli, au tastele mai apropiate și sunt mai ușor de cuprins de o mână mică, așa că sunt alegerea potrivită pentru copii și pentru adulții cu mâini mai mici.
Chitara bass răsplătește răbdarea: cu un instrument simplu, cu metronomul pornit și cu câteva minute de exercițiu în fiecare zi, vei simți repede cum o linie de bas bine ținută schimbă tot sunetul unei piese.




Comentarii
Scrie un comentariu